Casă părintească

Aici piatra are o căldură aparte — nuanțe calde, de auriu și nisipiu, ca lutul uscat de soarele de august. Acoperișul din țiglă veche, recuperată la propriu de pe casa veche, bătrânească, a bunicilor, ușor neuniform, dă impresia că a fost lucrat cu mâna, fără șablon, exact cum se construia atunci când nu existau planuri pe hârtie, doar experiența celui care punea cărămidă peste cărămidă. E cuptorul care aduce aminte de rădăcini, de poveștile spuse la masă, despre vremurile când eram laolaltă, împreună, întregi.